Anton Nicolae: „Îmi doresc de la elevii mei să-şi onoreze cartea lor de vizită şi să aibă foame de performanţă”

„Îmi place foarte mult să călătoresc. De aceea mi-am propus ca după ce ies la pensie să mă plimb în oraşele din Europa cu fotbal avansat”, declara pentru adevărul.ro, în urmă cu zece ani, Anton Nicolae.

Acest lucru nu s-a întâmplat, însă, deoarece, tot atunci, tehnicianul buzoian recunoştea: „Îmi place foarte mult viaţa aceasta trepidantă de antrenor. Îmi place foarte mult să lupt şi să câştig. Îmi plac jucătorii cu mentalitate de învingători”.

Astfel, după mai bine de 40 de ani, Anton Nicolae a hotărât să rămână în iarbă, în prezent conducând, de pe bancă, destinul grupei de juniori U17 de la SCM Gloria Buzău.

A trecut rapid  de la jocul de pe maidanul din cartierul Poştă pe gazonul clubului Metalul din Buzău, la care a fost legitimat la vârsta de 14 ani.

„Am început să joc fotbal de copil, iar la început participam la campionatele dintre străzi. În anii ’60 se făceau selecţii pe stadionul clubului Gloria Buzău. Acolo am fost remarcat prima dată de profesorul Ciubotaru de la Şcoala 11. A urmat apoi legitimarea ca junior la clubul Metalul, unde am jucat până la plecarea mea în armată din anul 1973.”

După ce a evoluat, pe rând, ca senior, la cluburile de fotbal Rapid Feteşti, Gloria Buzău, Petrolul Berca, Chimia Buzău şi Metalul, fostul antrenor Camil Oprişan i-a descoperit calitățile de tehnician.

Anton Nicolae (dreapta), alături de juniorii U17, la SCM Gloria Buzău

„Dintotdeauna mi-am dorit să ajung antrenor al unei echipe de fotbal. La finalul carierei de fotbalist, am vrut să mă duc, totuşi, în învăţământ, după ce am absolvit Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport. Dar ultimul meu antrenor de la formaţia Metalul, fostul jucător al Gloriei, Camil Oprişan, ne-a dat un test şi mi-a recomandat să mă dedic meseriei de antrenor, pentru că am veleităţi în acest sens. I-am ascultat sfatul şi m-am dedicat acestui ţel din anul 1985. Cu toate astea, modelul meu ca antrenor a fost Viorel Mateianu, de la Baia Mare, cel care m-a învăţat prima dată despre momeala mică, momeala mare şi fundul de sac – presingul din fotbalul de astăzi”, mai spune antrenorul de la Gloria.

Primul rezultat notabil în cariera de antrenor a fost obţinut cu Metalul Buzău, când a reuşit, în premieră, să califice echipa buzoiană la turneul zonal de la Focşani.

Anton Nicolae recunoaște că secretul meseriei de antrenor este „pasiune şi foarte multă muncă. Satisfacţiile muncii tale se văd pe teren. Îmi doresc de la elevii mei să-şi onoreze cartea lor de vizită şi să aibă foame de performanţă. Încerc să le implementez elevilor mei dorinţa de a învinge şi dorinţa de sacrificiu. Trebuie să aibă spirit de luptător. Nici un joc nu este pierdut dinainte, indiferent de valoarea adversarului pe care îl întâlnesc.”

În cariera sa de antrenor, Anton Nicolae a reuşit să promoveze în fotbalul mare câţiva jucători, cel mai cunoscut fiind Claudiu Ionescu. „Pe Claudiu l-am descoperit pe terenul de la Şcoala numărul 7 din municipiu. El a fost de un real talent, dovadă şi echipele pentru care a evoluat în timp (Steaua Bucureşti, Gloria Buzău, Poli Timişoara şi Sheriff Tiraspol)”.

Chiar dacă a ieşit la pensie în 2017, profesorului Anton Nicolae i s-a oferit o nouă provocare, aceea de a antrena juniorii U17 de la SCM Gloria Buzău, un proiect în care s-a implicat total şi prin care a reuşit să obţină rezultate imediate într-un timp foarte scurt: participarea cu succes într-o competiţie de elită organizată de Federația Română de Fotbal şi promovarea unor jucători juniori la echipa de seniori: De trei ani, de când mă aflu la SCM Gloria Buzău, mă bucură faptul că am reuşit să promovez la echipa mare doi juniori. Este vorba despre Dragoş Lazăr (16 ani) şi Alex Popescu (17 ani), aceştia debutând în Liga a 2-a în acest sezon. Sunt copii care au calităţi deosebite, iar evoluţia lor a fost apreciată şi de antrenorul Ilie Stan în sezonul trecut, când am jucat în Liga Elitelor. Când ai astfel de satisfacţii, cu greu te gândeşti să stai departe de gazon şi, cu atât mai mult, să îmi îndeplinesc una dintre dorinţe, aceea de a avea timp să călătoresc”, a încheiat Anton Nicolae.