Laurenţiu Irinel Ionaşcu: „Nu poate exista succes fără muncă, fără pasiune şi, mai ales, fără sacrificiu”

A început să joace fotbal în anul 1996 la Chimia Buzău, la grupa juniorilor C. În acelaşi an s-a transferat la Concas Buzău, cu care a câştigat Campionatul Judeţean. A bifat saltul către juniorii republicanii la FC Gloria Buzău, după care s-a transferat la Partizanul Merei, echipa din comuna natală, unde a avut şansa să joace la seniori.

În paralel cu activitatea de fotbalist, din 1997, a urmat cursurile Şcolii de Arbitri, din cadrul Asociaţiei Judeţene de Fotbal Buzău, pasiunea pentru arbitraj fiind moştenită de la tatăl său.

În anul 2003 a reuşit promovarea în lotul divizionar, fiind cel mai tânăr arbitru la momentul respectiv. A arbitrat până în anul 2019, când a trebuit să se retragă din cauza unei accidentări, într-un moment în care se afla în lotul de talente pentru Liga 1.

În acelaşi an, a absolvit cursurile Şcolii Federale de Antrenori din cadrul Federației Române de Fotbal, avându-i ca lectori pe Răzvan Rotaru (secund naţionala U21), Valentin Sinescu, Mirel Rădoi, Mihai Stoichiţă şi Aurel Ţicleanu.

Laurențiu Ionașcu (dreapta), alături de Mirel Rădoi

Acesta ar fi, pe scurt, CV-ul cu activitatea sportivă a profesorului Laurenţiu Irinel Ionaşcu. La 38 de ani, este unul dintre cei mai tineri antrenori ai Centrului de Copii şi Juniori de la SCM Gloria Buzău, unde se ocupă de pregătirea Grupei U12.

Reporter: Cum este lucrul cu cei mici?
Laurențiu Ionașcu: Este un lucru extraordinar  de frumos, relaxant şi motivant în acelaşi timp. E minunat să poţi transmite copiilor, generaţiilor care vin, cunoştinţele  pe care le-ai acumulat până într-un anumit moment, adică din ceea ce alţii te-au învăţat, să poţi împărtăşi la rândul tău! Lucrez cu copiii atât în mediul şcolar, cât şi în afara acestuia, în timpul lor liber, pe care au ales să îl consume făcând sport, fotbal, într-un mediu organizat, ceea ce le dă posibilitatea să se dezvolte atât pe plan tehnic și fizic, cât şi psihic.

Rep: Ce criterii aveți în depistarea copiilor care au potențial de a deveni fotbaliști?
L.I.: Criteriile sunt multe, atunci când analizezi potenţialul unui copil care a ales să se orienteze către sport, în general, şi fotbal în mod special, dar depinde şi ceea ce îşi doreşte copilul, pentru ce motiv a venit la fotbal. Atunci când întrebăm un copil cât de sus vrea să ajungă, va spune, mai mult ca sigur, Messi sau Ronaldo. Însă poţi ajunge la un asemenea standard chiar dacă nu ai talentul la un nivel atât de ridicat, iar aici intervin celelalte calităţi cum ar fi ambiţia, seriozitatea, munca, dorinţa de afirmare, capacitatea de asimilare, gena şi probabil norocul, care îşi pune uneori amprenta asupra traseului unui sportiv.

Rep: Care este rolul unui antrenor în viața de zi cu zi a copiilor?
L.I.: Antrenorii, la fel ca jucătorii, de altfel, provin din medii diferite şi au stiluri diferite, dar ei ştiu, în cea mai mare parte a timpului, cum să se apropie de jucători, au un rol de model şi reuşesc, împreună cu sportivii, să performeze şi să obţină rezultatele dorite. Antrenorul trebuie să-l ajute pe fiecare jucător în mod egal, nu doar pe cei mai talentaţi, să ţină cont de vârsta şi nevoile fiecăruia şi să pună, întotdeauna, pe primul plan sănătatea emoţională şi fizică a jucătorilor. Antrenorul trebuie să dea dovadă de corectitudine, având în vedere rolul său de model pentru tinerii fotbalişti, pentru a le putea inocula acestora, încă de la vârste fragede, spiritul de fair-play, care ar trebui să-i ghideze pe tot parcursul carierei lor. Totuşi, rolul antrenorului de copii şi juniori nu este doar acela de a antrena, ci şi de a asista jucătorii în dezvoltarea lor şi în procesul de formare a acestora  ca oameni.

Rep: Cât de strict sunteți cu programul jucătorilor din afara antrenamentelor?
L.I.: Sunt destul de strict cu jucătorii în timpul antrenamentelor şi jocurilor, dar în afara acestora nu poate fi vorba de aşa ceva, deoarece la nivelul lor de vârstă, fiind foarte mici, rolul acesta este preluat de către familie. Noi, antrenorii, nu putem şti ce fac sportivii în timpul lor liber, dar, în colaborare cu familia, ajungem la nişte reguli care trebuie să fie respectate, pentru ca micii fotbalişti să se dezvolte într-un mod sănătos şi într-un climat orientat către performanţă.

Laurențiu Ionașcu, alături de grupa U12 din cadrul Centrului de Copii și Juniori al clubului SCM Gloria Buzău

Rep: Cum îi faceți pe copii să se bucure de joc, într-un fotbal atât de competitiv?
L.I.: Încerc, la fiecare antrenament, să îi las pe copii „să se joace fotbal”, să vină cu plăcere la antrenament, dar, în acelaşi timp, să pot să le transmit şi ceea ce trebuie să înveţe la fiecare antrenament în parte, pentru a-i încuraja să se concentreze pe succesul personal. Obiectivul principal este provocarea propriei persoane şi îmbunătăţirea continuă a calităţilor. Când un copil dă tot ce are mai bun, trebuie ajutat să se simtă ca un învingător şi să înveţe că succesul şi eşecul nu sunt cuantificate în perspectiva reuşitelor sau a greşelilor. Distracţia potenţează mediul de învăţare şi s-a dovedit, de asemenea, că susţine performanţa. Când un fotbalist, copil fiind, nu se mai distrează şi începe să se teamă de antrenamente sau competiţie, înseamnă că undeva a apărut o problemă şi aceasta trebuie rezolvată.

Rep: Dacă aţi avea de ales 3 cuvinte care să vă caracterizeze, care ar fi acestea?
L.I.: Ca să fiu cât se poate de obiectiv, ar trebui să-i las pe alţii să mă caracterizeze. Totuşi, ca să vă răspund la întrebare, cred că seriozitatea, disciplina şi corectitudinea sunt caracteristici care mă ghidează în viaţa de zi cu zi.

Rep: Cum ați definiţi dumneavoastră formula succesului?
L.I.: Greu de definit aşa ceva, dar cred că nu poate exista succes fără muncă, fără pasiune pentru ceea ce faci şi, mai ales, fără sacrificiu.